Despre Motociclete : Capitolul 4 - Motocicleta "Enduro"

Previously, on "Despre Motociclete":
Capitolul 1 - Motocicleta "Standard"
Capitolul 2 - Motocicleta "Cruiser"

Capitolul 3 - Motocicleta "Vitezana"

Go anywhere you want!

Motocicletele Enduro (cunoscute si sub denumirea de DualSport, DualPurpose sau AllRoad) sunt poate cele mai "true" motociclete dintre toate categoriile.

In trecut, cu muuuult timp in trecut, imediat dupa inceputurile motocicletei, nu exista conceptul de motocicleta de strada sau de teren, pt ca nu prea existau drumuri asfaltate, erau putine. Dupa al doilea razbel mondial, au inceput asfaltarile asa ca motocicletele au inceput sa devina cat mai orientate spre asfalt. Dar cum omului ii place aventura, prin anii '50 continuand cu anii '60, englezii(ca ei sunt mereu primii) de la Triumph si BSA au scos pe piata versiuni pentru teren ale motocicletelor lor de strada ceva mai usurele, numite SCRAMBLER.
Insa Yamaha au fost cei ce au ridicat popularitatea mobrelor on-off road odata cu lansare lui DT-01, legendarul 250 cc in 2 timpi. La sccurt timp dupa, toti producatorii de mobre au inceput sa scoate enduroaice, trendul indretandu-se in timp catre mai mult asfalt, decat pamant. Asa au aparut si enduroaicele de ture mai lungi, mai grele, gen seria GS de la BMW.
BMW au fost printre printre primii cei ce si-au separat motocicletele pe sectiuni diferite Strada/Enduro. Practic, exista motociclete enduro de la 100 cc si 100 kg pana la 1200 cc si 300 kg, dar cele din urma intra mai degraba la Enduro-Touring, chestie despre care va zic "mai incolo"
Fata de o motocicleta de strada, o enduroaica e diferita prin:
- roti maricele in diametru si de obicei spitate si cu camera
- greutate redusa
- garda la sol mare
- suspensii lungi si moi
- aripi ridicate si cu mult spatiu pana la roata, ca sa nu se incarce cu noroi
- şa ingusta si dintr-o bucata

- pozitie inalta si foarte dreapta
- elemente de protectie (crashbars/handguards/engineguard etc)
Motocicletele enduro se preteaza foarte bine si la oras si pe camp, sunt foarte bune pentru Romania, unde drumurile-s pline de gropi si gasesti peisaje misto in natura unde nu ajunge melteanu' cu loganu'). Cele de pana in 650cc si orientate mai mult catre coclau (cum sunt KTM-urile) nu prea sunt bune la drum lung... motorul monocilindric si saua ingusta ofera un confort redus iar greutatea redusa si pozitia inalta fac un chin mersul pe vant lateral ceva mai puternic. Pentru ture lungi e de preferat Honda Transalp, BMW F800GS, un Honda Africa Twin sau Yamaha Super Tenere. In schimb, Cand vine vorba de iesit de pe asfalt, katemistele sau gs dakarul de la BMW, trec fara probleme cand astea maricele se chinuie. Pentru ture foarte lungi(gen in jurul lumii sau peste 300 km/zi, multi prefera BMW-urile R1200GS Adventure sau KTM-urile 990 ADVenture.
Multi sustin sus si tare ca de fapt enduristele se trag din mobrele de motocross si cam atat.
Intr-adevar sunt motociclet enduro care ca aspect si performante generale sunt motociclete de motocross/ de offroad legalizate pentru mersul pe strada.
Ca diferente intre motocicletele de motocross/de offroad si astea enduro ar fi de enumerat, pt enduroaice:
- far si lampa spate/stop frana
- pornire (si) din buton + contact/incuietoare
- semnale

- vitezometru
- oglinzi
- claxon
-suport de numar
- esapament mai silentios
- ghidon mai ingust
- garda la sol mai mica
- greutate ceva mai mare
- inaltimea la sa mai mica
- sa si pozitie ceva mai confortabile
- rezervor unpic mai mare
- intretinere mult mai lejera
- motorul facut sa reziste mai mult si schimbat pentru mers pe strada + cutie de viteze care sa i se potriveasca.

Candva pe la sfarsitul anilor '70, inceputul anilor '80, un nebun genial, nu se stie daca american sau francez, a pus roti de la o motocicleta de strada pe o motocicleta de offroad/motocross: Asa s-a nascut supermoto, foarte popular printre orasenii europeni si nu numai. Practic, supermoto exact asta e: un enduro cu roti de naked/vitezan...care fuge de rupe pe strada (ca acceleratie si manevrabilitate) dar cu care poti sa sari o bordura sau sa iesi putin pe camp si cand iei o groapa nu se rupe sub tine. Este la fel de bun ca un sportivan pe serpetine.
Rezumand: daca nu prea te intereseaza designul, daca nu iti place sa te doara fundul cand dai in gropi, daca vrei sa iesi pe camp/munte dar nu ai pretentii sa faci sarituri peste dealuri cu foarte mult aer sub roti, daca nu-ti place sa lustruiesti la motocicleta, cumpara-ti enduro, vei avea un zambet pe fata tot timpul. Nu exista loc in care sa nu ajungi calare pe o enduroaica.

Ghid SH: Yamaha Virago XV 535 / 1998

Yamaha Virago XV 535

Anul fabricatiei: 1998
Capacitate ciindrica: 535 cc, 2 cilindrii in V.
Putere: 44 CP
Cuplu: 45 Nm
Greutate: la gol - 185 kg, la plin: 200 kg.
Viteza maxima: 160 km/h
Transmisie finala: cardan
Racire: Aer

Acest model de motocicleta face parte din categoria "buletproof" a cruiserelor japoneze. Primul 535 a iesit din fabrica in 1987, si ultimul a fost inlocuit de Dragstar 650 in 2001. Este perfecta pentru un incepator cu capul pe umeri, sau pentru fete. Nu este potrivita pentru cineva mai inalt de 1.85. Motocicleta condusa de mine timp de un an jumate si 20.000 km a fost adusa din UK in toamna lui 2007. A ajuns la mine in decembrie 2007, la 33.000 km pe bord. Am inceput sa merg cu ea la jumatatea lui Ianuarie si pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Este perfecta pentru oras, fasneata si subtirica... iti da voie sa te strecori in voie printre masinile oprite la semafor. Multi spun ca motorul racit pe aer e un dezavantaje in oras, dar nu se incinge atat de tare incat sa deranjeze decat daca stai minute bune pe loc... motorul este uns de aproape 3 litri de ulei, si la o capacitate de 535 cc face din motorul viroagei unul dintre cele mai fericite motoare de motocicleta.
Uleiul se schimba odata la 5-6 mii de km, si filtrul de ulei odata la 2 schimburi de ulei. Ca ulei pentru ea, recomand Motul 7100 20W50 indiferent de sezon.
La capitolul fiabilitate nu trebuie sa va faceti probleme daca alegeti motocicleta asta. Intretinerea este foarte usoara, piesele destul de ieftine si accesibile si calitatea in sine a motocicletei este superioara. Eu am avut probleme cu contactul... si cam atat. Un minus reprezinta filetele blocului motor, care daca nu au parte de atentie se pot buli destul de usor... mai ales la capacul filtrului de ulei si capacele supapelor... eu am avut probelme cu ambele, dar asta din cauza ca nu se umblase cu atentie la suruburi si au fost stranse prea tare.
Cardanul e pentru unii un plus, pentru altii un minus.
Pentru mine pot spune ca a fost un minus deoarece pe mine nu ma deranjeaza intretinerea unui lant(curatare ungere) cat ma deranjeaza o suspenise rigida... si da! din punctul meu de vedere, virago 535, din cauza cardanului, are suspensia cam rigida. Uleiul in cardan se schimba odata la 20 mii km sau 2 ani si se pune 80W90.
La drum lung viroaga se comporta perfect, pot spune ca la drum intins ii place cel mai mult.
Pozitia este destul de confortabila, dar dupa 150-200 km fundul amorteste in sa.. mai ales la pasager(a). Autonomia este de maxim 240 km pana cand intra rezerva, ce poate fi actionata de la un buton strategic plasat pe blocul de comenzi din dreapta. Pe rezerva nu puteti merge mai mult de 50 km pana ramane fara benzina.
Rezervorul este compus din 2 recipiente, cel care se vede(in care torni benzina) si mai este unul plasat sub sa, care contine majoritatea benzinei... benzina ca ajunge in carburatoare cu ajutorul unei mici pompe de benzina.
Consumul difera in functie de stilul de calarit. Cu carburatoarele reglate bine si sincronizate perfect...inafara orasului la o viteza constanta de 90-100 km/h, consumul nu sare de 4,5/100 km. Cu cat creste viteza, cu atat creste si consumul...la 130 km/h constant consumul sare 5,5-6.
In oras(bucuresti) consuma cam 5,5... maxim 6/100 km.
Ca manevrabilitate pot spune ca virago 535 e unul dintre cele mai manevrabile cruisere pe care le-am condus, sta foarte bine pe curbe si se apleaca foarte mult... scrijelirea scaritelor pe un drum de munte devine o placere. Cadrul montat pe motor(si nu invers) si scaritele mai in spate ii dau o alura sportiva. Garda la sol ii da voie sa umble si prin zone si terenuri in care alte cruisere ar ramane suspendate.
Per total este o motocicleta foarta buna, cal de povara... foarte versatila: poate fi si navetista, si tourer si chopper.
Multi spun ca este o motocicleta urata, disproportionata. Eu personal am iubit motocicleta asta foarte mult si mi se pare extraordinara! Poti face turul europei cu ea, poti face Cheia in mod mai sportiv, poti s-o iei pe-un drum forestier si poti merge la serviciu zilnic cu ea.

PS: Aici puteti vedea o Yamaha Virago 535 ce a ajuns din Bucuresti pana in Dublin, a petrecut o noapte pe fundul unui lac si s-a intors inapoi in Romania... pe rotile ei

Daca aveti intrebari legate de Virago, lasati comentarii si va voi raspunde