Previously, on "Despre Motociclete":
Capitolul 1 - Motocicleta "Standard"
Capitolul 2 - Motocicleta "Cruiser"
Capitolul 1 - Motocicleta "Standard"
Capitolul 2 - Motocicleta "Cruiser"
Capitolul 3 - Motocicleta "Vitezana"
Go anywhere you want!
Motocicletele Enduro (cunoscute si sub denumirea de DualSport, DualPurpose sau AllRoad) sunt poate cele mai "true" motociclete dintre toate categoriile.
In trecut, cu muuuult timp in trecut, imediat dupa inceputurile motocicletei, nu exista conceptul de motocicleta de strada sau de teren, pt ca nu prea existau drumuri asfaltate, erau putine. Dupa al doilea razbel mondial, au inceput asfaltarile asa ca motocicletele au inceput sa devina cat mai orientate spre asfalt. Dar cum omului ii place aventura, prin anii '50 continuand cu anii '60, englezii(ca ei sunt mereu primii) de la Triumph si BSA au scos pe piata versiuni pentru teren ale motocicletelor lor de strada ceva mai usurele, numite SCRAMBLER.
Insa Yamaha au fost cei ce au ridicat popularitatea mobrelor on-off road odata cu lansare lui DT-01, legendarul 250 cc in 2 timpi. La sccurt timp dupa, toti producatorii de mobre au inceput sa scoate enduroaice, trendul indretandu-se in timp catre mai mult asfalt, decat pamant. Asa au aparut si enduroaicele de ture mai lungi, mai grele, gen seria GS de la BMW.
BMW au fost printre printre primii cei ce si-au separat motocicletele pe sectiuni diferite Strada/Enduro. Practic, exista motociclete enduro de la 100 cc si 100 kg pana la 1200 cc si 300 kg, dar cele din urma intra mai degraba la Enduro-Touring, chestie despre care va zic "mai incolo"
Fata de o motocicleta de strada, o enduroaica e diferita prin:
- roti maricele in diametru si de obicei spitate si cu camera
- greutate redusa
- garda la sol mare
- suspensii lungi si moi
- aripi ridicate si cu mult spatiu pana la roata, ca sa nu se incarce cu noroi
- şa ingusta si dintr-o bucata
- pozitie inalta si foarte dreapta
- elemente de protectie (crashbars/handguards/engineguard etc)
Motocicletele enduro se preteaza foarte bine si la oras si pe camp, sunt foarte bune pentru Romania, unde drumurile-s pline de gropi si gasesti peisaje misto in natura unde nu ajunge melteanu' cu loganu'). Cele de pana in 650cc si orientate mai mult catre coclau (cum sunt KTM-urile) nu prea sunt bune la drum lung... motorul monocilindric si saua ingusta ofera un confort redus iar greutatea redusa si pozitia inalta fac un chin mersul pe vant lateral ceva mai puternic. Pentru ture lungi e de preferat Honda Transalp, BMW F800GS, un Honda Africa Twin sau Yamaha Super Tenere. In schimb, Cand vine vorba de iesit de pe asfalt, katemistele sau gs dakarul de la BMW, trec fara probleme cand astea maricele se chinuie. Pentru ture foarte lungi(gen in jurul lumii sau peste 300 km/zi, multi prefera BMW-urile R1200GS Adventure sau KTM-urile 990 ADVenture.
Multi sustin sus si tare ca de fapt enduristele se trag din mobrele de motocross si cam atat.
Intr-adevar sunt motociclet enduro care ca aspect si performante generale sunt motociclete de motocross/ de offroad legalizate pentru mersul pe strada.
Ca diferente intre motocicletele de motocross/de offroad si astea enduro ar fi de enumerat, pt enduroaice:
- far si lampa spate/stop frana
- pornire (si) din buton + contact/incuietoare
- semnale
- vitezometru
- oglinzi
- claxon
-suport de numar
- esapament mai silentios
- ghidon mai ingust
- garda la sol mai mica
- greutate ceva mai mare
- inaltimea la sa mai mica
- sa si pozitie ceva mai confortabile
- rezervor unpic mai mare
- intretinere mult mai lejera
- motorul facut sa reziste mai mult si schimbat pentru mers pe strada + cutie de viteze care sa i se potriveasca.
Candva pe la sfarsitul anilor '70, inceputul anilor '80, un nebun genial, nu se stie daca american sau francez, a pus roti de la o motocicleta de strada pe o motocicleta de offroad/motocross: Asa s-a nascut supermoto, foarte popular printre orasenii europeni si nu numai. Practic, supermoto exact asta e: un enduro cu roti de naked/vitezan...care fuge de rupe pe strada (ca acceleratie si manevrabilitate) dar cu care poti sa sari o bordura sau sa iesi putin pe camp si cand iei o groapa nu se rupe sub tine. Este la fel de bun ca un sportivan pe serpetine.
Rezumand: daca nu prea te intereseaza designul, daca nu iti place sa te doara fundul cand dai in gropi, daca vrei sa iesi pe camp/munte dar nu ai pretentii sa faci sarituri peste dealuri cu foarte mult aer sub roti, daca nu-ti place sa lustruiesti la motocicleta, cumpara-ti enduro, vei avea un zambet pe fata tot timpul. Nu exista loc in care sa nu ajungi calare pe o enduroaica.
In trecut, cu muuuult timp in trecut, imediat dupa inceputurile motocicletei, nu exista conceptul de motocicleta de strada sau de teren, pt ca nu prea existau drumuri asfaltate, erau putine. Dupa al doilea razbel mondial, au inceput asfaltarile asa ca motocicletele au inceput sa devina cat mai orientate spre asfalt. Dar cum omului ii place aventura, prin anii '50 continuand cu anii '60, englezii(ca ei sunt mereu primii) de la Triumph si BSA au scos pe piata versiuni pentru teren ale motocicletelor lor de strada ceva mai usurele, numite SCRAMBLER.
Insa Yamaha au fost cei ce au ridicat popularitatea mobrelor on-off road odata cu lansare lui DT-01, legendarul 250 cc in 2 timpi. La sccurt timp dupa, toti producatorii de mobre au inceput sa scoate enduroaice, trendul indretandu-se in timp catre mai mult asfalt, decat pamant. Asa au aparut si enduroaicele de ture mai lungi, mai grele, gen seria GS de la BMW.BMW au fost printre printre primii cei ce si-au separat motocicletele pe sectiuni diferite Strada/Enduro. Practic, exista motociclete enduro de la 100 cc si 100 kg pana la 1200 cc si 300 kg, dar cele din urma intra mai degraba la Enduro-Touring, chestie despre care va zic "mai incolo"
Fata de o motocicleta de strada, o enduroaica e diferita prin:
- roti maricele in diametru si de obicei spitate si cu camera- greutate redusa
- garda la sol mare
- suspensii lungi si moi
- aripi ridicate si cu mult spatiu pana la roata, ca sa nu se incarce cu noroi
- şa ingusta si dintr-o bucata
- pozitie inalta si foarte dreapta
- elemente de protectie (crashbars/handguards/engineguard etc)
Motocicletele enduro se preteaza foarte bine si la oras si pe camp, sunt foarte bune pentru Romania, unde drumurile-s pline de gropi si gasesti peisaje misto in natura unde nu ajunge melteanu' cu loganu'). Cele de pana in 650cc si orientate mai mult catre coclau (cum sunt KTM-urile) nu prea sunt bune la drum lung... motorul monocilindric si saua ingusta ofera un confort redus iar greutatea redusa si pozitia inalta fac un chin mersul pe vant lateral ceva mai puternic. Pentru ture lungi e de preferat Honda Transalp, BMW F800GS, un Honda Africa Twin sau Yamaha Super Tenere. In schimb, Cand vine vorba de iesit de pe asfalt, katemistele sau gs dakarul de la BMW, trec fara probleme cand astea maricele se chinuie. Pentru ture foarte lungi(gen in jurul lumii sau peste 300 km/zi, multi prefera BMW-urile R1200GS Adventure sau KTM-urile 990 ADVenture. Multi sustin sus si tare ca de fapt enduristele se trag din mobrele de motocross si cam atat.
Intr-adevar sunt motociclet enduro care ca aspect si performante generale sunt motociclete de motocross/ de offroad legalizate pentru mersul pe strada.Ca diferente intre motocicletele de motocross/de offroad si astea enduro ar fi de enumerat, pt enduroaice:
- far si lampa spate/stop frana
- pornire (si) din buton + contact/incuietoare
- semnale
- oglinzi
- claxon
-suport de numar
- esapament mai silentios
- ghidon mai ingust
- garda la sol mai mica
- greutate ceva mai mare- inaltimea la sa mai mica
- sa si pozitie ceva mai confortabile
- rezervor unpic mai mare
- intretinere mult mai lejera
- motorul facut sa reziste mai mult si schimbat pentru mers pe strada + cutie de viteze care sa i se potriveasca.
Rezumand: daca nu prea te intereseaza designul, daca nu iti place sa te doara fundul cand dai in gropi, daca vrei sa iesi pe camp/munte dar nu ai pretentii sa faci sarituri peste dealuri cu foarte mult aer sub roti, daca nu-ti place sa lustruiesti la motocicleta, cumpara-ti enduro, vei avea un zambet pe fata tot timpul. Nu exista loc in care sa nu ajungi calare pe o enduroaica.
